rezumat video 57 secunde
Timpul acordat unui reportaj de stiri cu un astfel de subiect, din punctul de vedere al psihologului, este intotdeauna prea scurt, iar interventia specialistului este supusa constrangerii celor cateva zeci de secunde puse la dispozitie. Pentru a evita capcana superficialitatii, voi dezvolta aici mai mult aceasta tema, cu intentia declarata de a aduce explicatii (folositoare, sper) in legatura cu comportamentul acestor tineri si al adolescentilor in general. Ii multumesc pe aceasta cale domnului Claudiu Loghin pentru a-mi fi oferit prilejul acestei scurte analize.
Adolescentul tipic a fost dintotdeauna un butoi cu pulbere pentru el si pentru cei din jur, un generator de conflicte si reactii mai mult sau mai putin vehemente, un neinteles in cautarea propriului drum.
Luand in considerare ultimele cercetari in materie de neurostiinta, motivul obiectiv pentru care multi tineri din ziua de astazi se manifesta rebel, asa cum tinerii de ieri s-au comportat de asemenea de o maniera de neinteles pentru adultii vremurilor lor, este acela că in timpul adolescentei, adica in intervalul de varsta 12 -24 de ani, are loc cel mai intens proces de crestere si maturizare din viata noastra. Asistam indeosebi la shimbari cerebrale care stimuleaza aparitia urmatoarelor patru caracterisitici ale mintii: cautarea noului, implicarea sociala, intensitatea emotionala crescuta si explorarea creativa.
In timpul adolescentei mintea noastra functioneaza diferit in ceea ce priveste memoria, gandirea, judecata, concentrarea atentiei, luarea deciziilor si relationarea cu ceilalti.
Desi asistam la o imbunatatire a majoritatii aspectelor masurabile din viata noastra, cum ar fi puterea fizica, sistemul imunitar, rezistenta la factorii de mediu sau viteza reactiilor, cu toate acestea sansele de a suferi rani grave sau de a ne pierde viata este de trei ori mai ridicata in timpul adolescentei decat in copilarie sau la varsta adulta. Desi au o forma fizica mai buna si sunt mai sanatosi, adolescentii reprezinta cel mai mare grup cu mortaliate din cauze evitabile.
Adolescenta este o perioada de maxima testare a limitelor de orice fel, care poate aduce mari provocari si poate genera la fel de bine catastrofe, insa aceasta aplecare pentru testarea limitelor este si un aspect deosebit de pozitiv, esential vietii noastre.
In loc sa ne intrebam mai mult sau mai putin retoric ce se petrece, ar fi mai productiv sa exploram natura adolescentei impreuna cu adolescentii, cu parintii si adultii care ii sustin, cu profesorii, astfel incat sa reducem posibilitatea aparitiei acestor actiuni distructive.
Adolescenta se deosebeste esential de copilarie in urma schimbarilor care intervin in circuitele fundamentale ale creirului. Aceste modificari influenteaza modalitatile prin care adolescentii cauta satisfactie: incercarea de lucruri noi, relationarea cu semenii in moduri diferite, experimentarea unor emotii mai intense si respingerea tiparelor, toate acestea pentru a gasi noi modalitati de a exista in lume. Fiecare dintre aceste schimbari contribuie la marile reconfigurari care au loc in gandirea, simtirea, relationarea si procesul decizional din adolescenta. Aceste schimbari pozitive, deosebit de efervescente, pot ascunde sau genera si dezavantaje.
Din fericire, nu este necesar sa trecem prin stadiul de dezvoltare al adolescentei ca printr-un razboi intre generatii. Daca adultii incearca sa inlature manifestarile adolescentine firesti, comunicarea, atat de importanta pentru relatii, va deveni, cel mai probabil, contaminata de tensiune si de lipsa de respect. Ca urmare, pot aparea deconectarea, secretomania, izolarea si multe alte raspunsuri sociale negative si daunatoare. Cheia este ca adolescentul si adultul care odata a fost adolescent sa recunoasca aceste transformari cerebrale importante si sa invete sa se descurce in anii adolescentei intr-un mod constructiv si colaborativ, pentru a pastra deschisa comunicarea dintre ei, pentru a imbunatati viata tuturor si pentru a evita urmarile nefericite ale unor comportamente riscante. Provocarea nu este una usoara, dar ar trebui sa fie, cel putin, discutata si clarificata.
Aceasta goana dupa nou si experimentare reprezinta o putere creativa cu un potential urias, care poate fi valorificata in beneficiul tuturor, daca privim setea de nou si independenta adolescentina dintr-o perspectiva pozitiva. Pe de alta partre, daca adultii combat aceste caracteristici fundamentale ale adolescentei, este ca si cand ar lupta impotriva cursului natural al unei cascade. Forta schimbarii va gasi orice cale de a se manifesta in actiunile exterioare ale unui adolescent si in modificarile mentale interioare. Nu putem opri o cascada, dar putem sa invatam sa ii directionam cursul si sa ii valorificam puterea.
Din pacate, ceea ce cred ceilalti despre noi poate modela felul in care ne privim pe noi insine si in care ne comportam. Este valabil mai ales pentru adolescenti si pentru modul in care acestea “recepteaza” obisnuitele atitudini negative pe care multi adulti le proiecteaza (direct sau indirect) asupra lor – adolescentii sunt “scapati de sub control” sau “lenesi” sau “zapaciti” etc. Spre exemplu, studiile arata că, atunci cand unor profesori li s-a comunicat ca anumiti elevi au o “inteligenta limitata”, acesti elevi au avut o performanta scolara mai scazuta decat alti elevi ai caror profesori nu erau informati similar: atunci cand profesorii au fost informati ca aceiasi elevi aveau abilitati exceptionale, rezultatele la testari au aratat imbunatatiri clare.
Adolescentii care absorb mesaje negative despre identitatea lor si despre ceea ce se asteapta de la ei pot cobori la acel nivel in loc sa isi realizeze adevaratul potential. Asa cum spunea Johann Wolfgang von Goethe “Trateaza-i pe oameni ca si cand sunt cine ar trebui sa fie si ii vei ajuta sa devina ceea ce sunt capabili sa fie.”
Nu este nimic gresit in impulsul cautarii de senzatii – problema este cum utilizam aceste impulsuri astfel incat sa reducem pericolul la care ne expunem pe noi insine sau pe ceilalti.
Daca nu sunt implicat in activitati noi si stimulatoare adolescenti sunt “plictisiti”, devin blazati, inactivi social sau, dimpotriva, rebeli si distructivi.
In aschimb, daca parintii, profesorii, societatea ar fi fost capabili sa recunoasca nevoia adolescentului de „viteza” ca pe un impuls natural al cautarii satisfactiei, stimulat de dopamina, atunci impulsul ar fi putut fi canalizat intr-un mod constructiv. Exista multiple optiuni, printre care se numara participarea la sporturi unde competitia, viteza si puterea sunt aspecte esentiale – cursele de masini, alergatul, ciclismul, schiul – activitati riscante si aventuroase, dar desfasurate intr-un cadru organizat in asa fel incat sa nu puna in pericol integritatea fizica a nimanui.
Cum reactionam?
1. Dupa cum reiese din randurile anterioare, comunicarea este esentiala.
2. La fel de important este sa creăm un atasament securizant. Atasamentul se defineste prin capacitatea de a oferi o baza sigura, incurajand totodata explorarea. Atasamentul inseamna sentiment de siguranta acasa si sentiment de siguranta in lume. Atasament inseamna sa ascultati, sa aparati, sa alinati si sa incurajati autonomia. Pornind de la aceasta fundatie de atasament securizant, adolescentii pot naviga apele involburate ale acestei calatorii tumultoase cu cele mai mari sanse de echilibru si agilitate.
3. Metodele practice prin care tu, ca adolescent, iti poti intari mintea, prin care poti avea o activitate cerebrala mai flexibila si mai rezilienta si iti pot imbunatatii relatiile cu ceilalti sunt : introspectia, empatia si integrarea, adica timpul-cu-tine, timpul-cu-ceilalti si fuziunea celor doua. Toate acestea contribuie la sanatatea corpului, a relatiilor si a mintii noastre si sunt posibile prin tehnici de mindfulness si instrumente de mindsight. (Daniel J. Siegel). Aici psihologul, psihoterapeutul pot avea un cuvand greu de spus, navigand alaturi de adolescent, ajutandu-l sa se descopere si sa se accepte, sa evolueze. La fel de bine, psihologul poate fi alturi de adultii aflati „de cealalta parte” a conflictului dintre generatii, adica parinti, familie, profesori, pentru a-i ajuta sa depaseasca aceste preconceptii, retineri si bariere.
Concluzionand, aceasta perioada a vietii este plina de noi reprezentari despre lume, de noi moduri de a interactiona cu ceilalti, de a-ti exprimenta corpul, de a lua decizii, si de a-ti asuma responsabilitati. Toate aceste transformari inseamna ca adolescentul se confrunta cu provocarea de a-si mentine echilibrul interior. Iar daca ne aflam in pozitia de adulti care sustin adolescentii, transformarile pe care ei le resimt este important sa ne determine sa fim deschisi la ceea ce se intampla, sa fim receptivi si sa raspundem in loc sa reactionam negativ, sa relationam cu adolescentii in loc sa ii ignoram sau sa ii corectam.
Din cercetarile realizate asupra modelului de crestere si dezvoltare a copilului si adolescentilor reiese că un element este mereu comun: “prezenta”. Prezenta inseamna sa fim constienti de ceea ce intampla in momentul in care se intampla, sa fim receptivi la propria viata mentala interioara si sa ne acordam la viata interioara a unei alte persoane. A fi prezent pentru celalalt inseamna sa rezonam la ceea ce se petrece in lumea lor interioara, creand modul esential prin care noi le simtim emotiile. Sentimentul ca suntem simtiti se afla la baza ajutorului pe care ni-l acordam reciproc pentru a ne simti vazuti, in siguranta, alinati si securizati. Emotiile reprezinta esenta relatiilor sanatoase din toate domeniile vietii noastre.
Bibliografie:
“Valtoarea mintii”, autor Daniel J. Siegel, editura Herald