RICHARD G. ERSKINE
Interviu despre psihoterapia integrativa – conceptul de nevoi relationale: geneza, continut si perspective
Intr-un interviu acordat recent cu prilejul Conferintei EATA (Asociatia Europeana de Analiza Tranzactionala), Geneva 2016, Richard G. Erskine prezinta geneza psihoterapiei integrative, elementele definitorii precum si directiile viitoare de dezvoltare.
Reluam in traducere aceste consideratii.
Reporter: Ce puteti sa imi spuneti despre Dvs.?
R.E.: Am debutat ca si terapeut clinician, dupa care l-am intalnit pe F. Perls care era foarte implicat ca si instructor in Terapia Gelstalt ; apoi am citit „Games People Play” de E. Berne si nu mi-a placut deloc, cu exceptia unui sigur capitol in care se vorbea despre avantajele jocurilor , intrucat mi-am dat sema ca reprezinta o analiza foarte profunda. Apoi, la un workshop am aprofundat acele schite cu cercuri si asta m-a ajutat cu adevarat sa inteleg … si astfel am fost prins, cucerit si am ramas activ implicat in lumea Analizei Tranzactionale din 1969.
Reporter: Care a fost inspiratia, de unde vin ideile Psihoterapiei Integrative?
R.E.: Prima inspiratie a fost din lecturile, literatura de specialitate psihologica si din discutii la seminare. Am inceput sa vorbim la acele seminare impreuna cu alti 15 traineri si supervizori foarte competenti despre ceea ce lipseste in psihoterapie, ce lipseste in viata clientilor nostri, asa ca ne-am implicat cu totii intr-o activitate de cercetare pe baza de interviuri, dezvoltand aceste intrebari cu fiecare dintre clientii nostri.
Asa ca noi 16 am avut la final liste si liste cu lucruri despre care oamenii vorbeau, care le lipseau si dupa care tanjeau, dupa care acele liste au fost supuse unei analize analitice laborioase din care a reiesit teoria celor opt nevoi relationale.
Acestea sunt nevoi pe care le avem cu totii in relatiile noastre sociale pe toata durata vietii. Nu sunt nevoi pe care sa le satisfacem pentru noi, poate numai temporar, ci aceste nevoi sunt importante pentru ca suntem fiinte relationale, in copilarie, maturitate si varsta inaintata.
Cele opt nevoi pot fi succint prezentate astfel:
Nevoia de securitate. Acel sentiment ca suntem in prezenta cuiva care nu o sa ne umileasca, nu o sa ne urasca, nu o sa ne doboare, nu o sa ne respinga, acel sentiment ca pot sa spun orice celeilalte persoane si o sa primesc un neconditionat raspuns pozitiv.
Nevoia de a fi validat si de a ti se confirma ca esti semnificativ. Aceasta este nevoia de a fi apreciat, ingrijit si respectat nu numai pentru ceea ce poti face, dar si pentru ceea ce esti. Este nevoia de a fi recunoscut si inteles de altii. De a avea pe cineva care vede fanteziile noastre ca un important mod de comunicare, care apreciaza sentimentele noastre ca un mod de a exprima ceva.
Nevoia de acceptare din partea altor care sunt stabili, de care depindem si care sunt protectori. Aceasta se refera la nevoia de a putea respecta si de a se baza pe parintii, profesori, batrani si mentori pentru a obtine protectie, incurajare si informatii de la el. Aceasta se intalneste din copilarie cand ne uitam la parinti sa ne arate drumul in lume, la noi adultii care mergem la terapeut sau supervizer, la cineva in care avem incredere, este consistent, si chiar la batranete cand mergem la doctor ca sa ne trateze suferintele.
Nevoia de reciprocitate sau de confirmare a experientei personale. Aceasta este nevoia de a fi in prezenta cuiva care este similar cu tine, care iti seamana – cineva care te intelege pentru ca si el/ea a fost acolo, a trecut prin aceasta situatie. Aceasta persoana iti poate intelege experienta fenomenologica fara alte explicatii. Adeseori clientul psihoterapeutului vrea sa stie daca acesta a fost vreodata in situatia lui si de aceea este important pentru un terapeut sa se angajeze intr-o deschidere limitata fata de client. Daca clientul se uita la terapeut ca la un pilon de incredere, deschiderea totala nu este ceea ce au nevoie, nu este esentiala, spre deosebire de indrumare, care este cheia rezolvarii problemelor.
Nevoia de autodefinire, recunoasterea si acceptarea unicitatii. Nevoia de a spune asta sunt eu, asta imi place, asta nu imi place. Este un fapt demonstrat ca atat de multi dintre clientii nostri au fost definiti de altcineva si le lipseste simtul de a fi capabili sa se autodefinesca, sa se exprime; acesta este unul dintre motivele pentru care in psihoterapia integrativa facem o acheta fenomenologica amanuntita: ce gandesti?, ce simti despre asta?, ceea ce ajuta acea tot mai mult persoana sa se definesca pe sine.
Nevoia de a avea un impact asupra altora: influentarea si inducerea unei schimbari. Aceasta este nevoia de a spune nu, de a protesta, de a vorbi in termeni de ceea ce vreau de la cealalta persoana, si de a primi o intelegere a acelei pozitii, expresii, de a o avea pe cealalta persoana cooperanta.
Nevoia de initiativa a altei persoane. Nevoia ca alte persoane sa vina spre tine si sa initieze un contact. Orice relatie in care tot timpul trebuie sa facem noi primul pas, sa initiem mereu, sa fim cei care ne apropiem va deveni eventual frustranta si nesatisfacatoare. Multi oameni au aceasta problema pentru ca nimeni nu au avut initiativa cu ei cand erau copii.
Nevoia de a exprima iubire, dragoste. Cu totii avem dorinta de a exprima iubire si dragoste fata de altii, ca acest lucru sa fie acceptat si valorizat de ceilati. Dragostea poate fi exprimata in multe feluri cum ar fi recunostinta, oferirea de afectiune etc. Cand aceasta nevoie nu este acceptata, devine foarte frustrant. Se observa că in aceasta lista am inclus nevoia de a exprima dragoste, dar nu și nevoia de a primi dragoste, pentru ca daca cealalta persoana ne satisface restul de sapte nevoi relationale esentiale, atunci noi ne simtim iubiti.
Reporter: Cum pot fi toate acestea folosite in psihoterapie?
R.E.: Sunt foarte multe exemple de prezentat. Este insa ceva important, ceva care ma preocupa, relatia dintre nevoile curente si cele arhaice. Noi nu putem satisface in prezent nevoi care nu au fost niciodata satisfacute in trecut, iar sarcina noastra ca psihoterapeuti nu este sa satisfacem acele nevoi arhaice, ci este aceea de a fi reactivi la acele nevoi, de a ajuta clientul de fie constient de acele nevoi sa inteleaga acele nevoi, sa vorbeasca despre cum au aparut, ce reactii ale corpului determina, ce concluzii si decizii determina. Daca acele nevoi nu au fost in mod repetat implinite apar consecintele. Acumularea neglijarii acelor nevoi determina scenariul de viata. Cei aflati in acesta situatie pot sa sufere in tacere sau sa fie furiosi, cautand cum sa compenseze.
Reporter: Cum vedeti dezvoltarea, viitorul Psihoterapiei Integrative?
R.E.: In primul rand, sunt mult mai multe nevoi relationale, nu doar opt nevoi relationale, acestea sunt cele mai comune despre care se vorbeste si care au fost identificate de grupul nostru de lucru. Ma astept ca alti psihoterapeuti integrativi sa identifice alte nevoi relationale care apar frecvent in practica lor, care pot fi diferite de la cultura la cultura.
Apoi vad alte probleme de genul cum aplici aceste teorii la diferite tipuri de personalitati (de exemplu cand lucrezi cu un proces narcisistic nevoia de a se autodefini si de a face un impact sunt foarte puternice, pentru ca prea de multe ori clientul a fost frustrat mai devreme in viata, iar terapeutul trebuie sa medieze, sa intelega cum acea nevoie arhaica a fost satisfacuta si cum a format personalitatea; cand lucram cu border line – careia prefer sa ii spun early affect confusion – este foarte frustrant pentru un terapeut, pentru ca abia incepi sa raspunzi unei nevoi ca apare o alta nevoie si apoi apare o alta nevoie si niciodata nu este multumit, intrucat sunt mai multe nevoi care se manifesta in acelasi timp; stiind asta de la inceput, psihoterapeutul nu este prins in capcana contratranferului.
Deci, a adapta Psihoterapia Integrativa pentru diferitele tipuri de personalitati poate fi o alta directie de dezvoltare.